Timpul...

Timpul...

Cel ce viata ne domina,
Cel ce vrem a-l opri,
Cel ce viata ne termina,
Cel ce l-am acoperi.

Obiect nu poate a se numi,
Lucru mare nu poate fi,
Dar mai important ca el nu este
De-l gasesti, sa-mi dai de veste!

Ne nastem, suntem mici,
Crestem, suntem copii,
Ne maturizam, suntem mari,
El ne transforma,din mici sau mari.

Sufletul ma doare tare,
Inima imi bate agale,
Simt ca sunt pe final.
Uneori asa te simti,
Datorita lui,necunoscutului!

Mintea nu-mi mai fuge,
Corpul nu mi-l mai misc,
Nu mai pot,ma distruge.
Dar ce sa fac, tre sa pot.

Atunci cand stai acolo,
Pe banca din parc,
Sau singur in pat,
Ziua sau noaptea,
Doar la el te gandesti,
Ce e, unde e si de ce?

Vrei nu vrei, el trece
Si te lasa-n suferinta..
Sau, uneori, in extaz..
Lucreaza.. si se duce.

El pleaca si ne lasa
Praful adunat din vant.
De fapte nu-i pasa,
Amintirile sunt praful lui!
Gandul, e tot fapta lui!

Dar cand...?